Agromec Stefanesti – Drumul spre un business de succes are nevoie de cel putin o raza de SOARE

Atunci cand a lucra pamantul nu mai era profitabil, cand afacerile agricole isi inchideau portile rand pe rand, perseverenta si viziunea unui inginer cu nume cald, Soare, au salvat o mica parte dintr-o Statiune de Mecanizare a Agriculturii de dinainte de 1989 si, mai mai mult chiar, au facut-o prospera. Agromec Stefanesti, bussines-ul despre care vorbim, are astazi 50 de angajati si vinde si serviseaza utilaje de la peste 60 de branduri.

Sa faci un bussines de succes din ceva la moda, cerut la orice colt de strada, este destul de usor. Sa tii un business pe roti, chiar daca drumu-i cu gropi, ca sa treaca proba timpului si a trendurilor, necesita, pe langa munca multa, talent si rabdare cat incape. Povestea acestei firme are radacini adanci, poate tocmai de aceea a reusit sa fie trainica.

Nascut intr-un mic sat din judetul Arges, Petrica Soare, a invatat ce inceamna munca in agricultura inca din copilarie. Desi, poate, pe atunci i se parea o corvoada, aceasta obligatie ca fiecare membru al familiei sa contribuie, atat cat poate, la bunul mers al gospodariei, s-a transformat in dragoste, iar dupa terminarea unei facultati de profil agricol, in profesie.

Calificarea de inginer agronom, dobandita prin multe eforturi, a condus la un business a carui cifra de afaceri a depasit pragul de 36,5 milioane de lei in 2017. Cum a ajuns baiatul dintr-o familie modesta, cu 4 copii, un antrepenor de succes?

Petrica Soare a transformat greutatile in provocari. Pe bancile scolii, a invatat pe branci, stand in camin alaturi de alti colegi. In anul 4 de facultate, “l-a lovit dragostea”, spune el, “si nu am stat pe ganduri. Nu aveam serviciu, stateam intr-un camin de nefamilisti, incalziti de un resou”. Pentru primul job, intr-un sat din Teleorman, facea naveta zilnic, cu trenul: „sapte ore pe zi eram in intr-un mijloc de transport, iar la serviciu stateam si 10 ore. Cand eram in campanie, eram foarte putin acasa. Venise pe lume primul nostru copil, o fetita, asa ca induram chinul drumului pentru a fi cu ele, chiar si pentru foarte putin timp dintr-o zi”.

Intr-un tarziu a ajuns la Statiunea de Mecanizare Agricola (SMA) din Stefanesti, Ilfov, locul la care a ravnit din vremea studentiei. “Aici, am gasit un mediu care, sincer, mi-a fost foarte favorabil. Rigurozitatea pe care am dobandit-o din copilarie, dar mai ales in vremea liceului, m-a ajutat sa avansez si sa trec lejer de la un atelier la altul, de la un atelier, sef peste amandoua atelierele, dupa aia un fel de sef peste ceilati ingineri”. Un mare merit pentru ceea ce a ajuns astazi i-l acorda fostului sef care l-a recomandat pentru postul de director al Agromecului din Stefanesti. “Sub obladuirea acestui om, Ioan Iliescu, am ajuns toti foarte departe. O parte din colegii mei au ajuns directori la alte SMA-uri din judet, altii, oameni de afaceri prin America, Canada…” spune el cu recunostinta fata de mentorul sau.

Devenit manager al uneia dintre cele mai mai importante societati de mecanizare din agricultura in anul 1991, o perioada in care tot ce era vechi suferea tranformari radicale, a fost nevoit sa restructureze activitatea societatii pentru a avea viitor. “Am fost primul Agromec din Romania care s-a divizat pentru a putea administra mai usor si eficient activitatea. Modelul nostru a fost urmat de multe Agromec-urin din tara. Dupa care, a fost mult mai usor sa ne privatizam. Ne-am privatizat toti, dar n-au reusit sa supravietuiasca prea multi…”, spune cu tristete Petrica Soare.

Unui om cu asa nume, clar, nu-i poate lipsi zambetul de pe buze. Asa isi aminteste despre anul 1993. Dupa divizare, fiecare noua unitate si-a folosit propriile reusurse pentru serviciile de mecanica, iar inginerul a constatat ca nu prea are obiectul muncii. Dupa o vizita in Franta, i-a venit ideea salvatoare, de a oferi unui fermier cam tot ce se poate: “sa-i dai tractor, sa-i dai utilaj agricol, sa-i asiguri reparatiile, sa-i dai piesele de schimb, sa-i faci revizii, toate serviciile. Nu doar ca imi placea ideea, dar se potrivea si cu ce aveam eu in sediu”.

Alaturi de el in aventura au pornit si alti angajati ai vechii societati, unii dintre ei lucrand si azi la Agromec Stefanesti. Cu ajutorul lor a trecut rapid peste dificultati. “Ne-a fost mai greu, cel putin la inceput, cu electronica. Fara scolarizari in strainatate, fara costuri suplimentare am trecut peste toate. Noroc ca mecanicul nostru e un tip inteligent”, povesteste managerul general. Fara a sari etape si a avea succes peste noapte, Agromec Stefanesti a devenit un dealer profesionist, care se bate cot la cot cu mari companii in domeniu.

Dealerul a vandut de-a lungul timpului mii de unitati, tractoare sau utilaje. Cu ajutorul promovarii, a cucerit piata, in special din zona de sud a Romaniei, vanzandu-si produsele atat fermierilor, cat si unitatilor administrative. O mare reusita a firmei a fost incheierea unor parteneriate cu producatorii. Si pentru ca este format sa priveasca spre viitor, a investit in angajati. “Echipa de vanzari este formata in majoritate din tineri care au venit in firma dupa absolvirea bacalaureatului. Si-au facut studiile superioare la facultati de profil lucrand aici, ceea ce le-a oferit un avantaj in asimilarea cunostintelor. Pe langa informatizare si solutii IT, ei au adus un suflu specific tineresc, care se vede cel mai bine in relatiile cu clientii”, subliniaza Petrica Soare.

Inainte de a incheia, omul de afaceri puncteaza cu fata luminata si ne roaga sa nu uitam sa scriem ca nu ar fi reusit nimic din toate acestea daca nu ar fi avut langa el toata familia. “Fiica cea mare conduce o firma de scolarizare a tractoristilor si eliberare permise tractoare, fiind prima scoala cu acest specific din tara, mezina se implica si ajuta la scoala, si, nu in ultimul rand, sotia tine in maini toata contabilitatea. Cei doi frati se ocupa de tot ce inseamna plantatia de pomi si vita de vie, si, tot ca facand parte din familie, ii simt si pe tinerii care se ocupa de marketing si care sunt langa mine de pe bancile liceului”.

Nu a obosit de la atata munca, doar ca ar vrea sa schimbe decorul. De la utilaje, tractoare, agitatia unui bussines in plina evolutie, se vede plimbandu-se printre randurile de vita de vie, inspectand livada de pomi fructiferi de pe dealul din apropierea casei care va fi construita in mijlocul fermei la care viseaza de ceva timp. Dar, pana va preda stafeta copiilor sai, are de gand sa faca afaceri in stil romanesc, printr-o abordare directa a partenerilor si clientilor, cu seriozitate si promptitudine, atribute care i-au adus succesul.